Duminica

Nici nu stiu ce data e. Trebuie sa ma uit jos, in bara de computer, sa vad. Aha, e duminica azi. In sfirsit, dupa trei zile, apuc sa-mi deschid computerul. Ma intimpina fisierele mele dinainte de Cannes. Si dinainte de film. Mi se pare ca a trecut o luna de miercuri, de cind am plecat.

Acum cinci ani

Am aterizat cu bine la Nisa zburind dinspre mare pe deasupra cimitirului marin. Ce mult timp a trecut de la fostul nostru Cannes. Recunosc cu oarecare nostalgie canapeaua de asteptare de pe aeroportul din Milano si ii revad pe Papi si pe Tania cautind un loc de fumat in aeroport. Am locuit inghesuitit intr-o mica pensiune cu paturi suprapuse si o cabina de dus pe sub care apa se strecura catre dulap. Socoteam fiecare minut vorbit pe roaming, am ris la ideea ca ne-am putea angaja un atasat de presa profesionist, nu intelegeam ce ar putea face un agent de vinzari pentru noi, i-am rugat noi pe organizatori sa ne programeze la coada, ne bucuram pentru fiecare festival mititel care ne voia filmul si credeam ca fiecare producator cu care faceam cunostinta o sa ne trimita mai tirziu o valiza cu bani. Dar eram foarte fericiti – aproape mai fericiti decit acum caci ne bucuram de fiecare pom, fiecare clipa si fiecare vorba buna pe care o auzeam convinsi ca totul e posibil de acum inainte.

Petreceri

Aseara am fost la petrecerea data de Arte pe yachtul lor pentru echipa noastra pentru a celebra implicarea lor de ultim moment in productia filmului. S-a transformat mai mult in aniversarea lui Vladimir, a carui zi a fost ieri. A primit o masinuta de la Silvia Balea, proprietara cinematografului Latina din Paris, locul in care am organizat prima proiectie pariziana a Occidentului. Directorul de la Arte, Andreas Schwartzmuller, a preferat sa-l strige Andrei pe Vladimir, “ca ne cheama la fel”. Si ne-a povestit cum a fost in Romania acum doi ani la o filmare si i-a placut foarte mult. La un film care se chema Offset, regizat de Didi Danquart. I-am zis ca stiu, ca noi eram producatorii romani si ca la noi la filmare a fost. Faptul il tulbura, e greu sa suprapuna imaginea noastra de acum de participanti in competitie peste cea de organizatori de filmare. Convenim ca nu e nici o suparare, si eu m-am prezentat de doua ori ceremonisos oficialului Arte care ne-a achizitionat filmul uitind ca-l cunoscusem cu o zi inainte.

Cu o seara inainte am fost am fost la dineul dat de presedintele festivalului, Gilles Jacob pentru participanti. Asteptind in hol, ne-au fulgerat o gramada de flash-uri. Ne-am rotit sa iesim mai bine in fotografii doar ca sa constatam ca ni se oprise in spate Julienne Moore. In restaurantul somptuos de la Carlton ne-am strins mina cu un omulet distins, insotit de nevasta, copila si mama. Ne-a asigurat ca sintem evenimentul festivalului deocamdata si l-am asigurat ca sintem onorati sa film la Cannes. Insa nu era Gilles Jacob, era Volker Schlondorf. Invitat la cina si el. Apoi l-am cunoscut pe domnul Jacob, distins si semanind oarecum cu Mitterand.

Dupa cina la Carlton, am traversat la petrecerea romaneasca de la Majestic Beach. Am primit primele comentarii critice la film. Alex Leo Serban imi marturiseste ca Angela Similea de pe genericul de final al filmului ii aminteste de Marina Voica de pe genericul de final de la Lazarescu. Il pirasc pe Leo Cristinei Hoffman dar convenim ca de aia e critic de cinema – sa critice.

Mesaje

Primim o gramada de sms-uri de acasa de incurajare si La multi ani pentru Vladimir. Hanno ne ureaza sa avem grija la urcatul pe scari sa nu ne calcam pe fuste si convenim sa bem o bere pentru fiecare aparitie in presa – ceea ce ne va da de treaba un timp. Thomas Ciulei si Alexandra Gulea ne tin pumnii din Germania, Corina Suteu ne transmite ca am aparut in New York Times,Marie Pierre Macia ne tine pumnii la urcarea pe covorul rosu. O singura veste trista in noianul de laude – venita tocmai din SUA. Tudor Ciubotaru ma anunta ca Poli Iasi a pierdut meciul de acasa cu CFRul din Cluj dindu-si gol singuri in minutul 93.

Schimb SMS-uri cu Leo:

Bai, sper k nu te-ai suparat pe mine k ti-am spus k am 2 rezerve la filmu tau! In rest kiar mi-a placut f mult.Leo

Cum ar fi sa ma supar?! + remember, so far I made commedies, I have some sense of humour left..

Lol. Tin pumnii la premii (i got some sense of humour too :))

Contributia lui Vladimir la notatiile mele

Dsez45R3xexsxde\\\\\ca C\ cxxafxa

This entry was posted on Sunday, May 20th, 2007 at 10:14 pm and is filed under Cannes. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.