Text despre film
Preambul: adesea sint intrebat in ultima vreme daca viata mea s-a schimbat. Si zic ca nu. Dar de fapt am impresia ca s-a schimbat intrucitva. Fie si pentru faptul ca scriu rindurile astea intr-un avion.
In drum spre Toronto, dinspre Mexico City. Unde ieri am avut conferinta de presa de dupa proiectia oficiala, urmata de 8 ore de interviuri a cite zece minute. Miine o iau de la capat in Canada, pentru 3 zile. Dupa o calatorie inceputa in Sarajevo, continuata la Roma, Paris si Telluride / Colorado. Ca sa ajung la Telluride, o statiune de milionari americani in Muntii Stincosi, am zburat 30 de ore si am schimbat 4 avioane. Nu-mi place sa zbor in state – frica mea de autoritati dupa douazecisiceva de ani de trai sub comunism se activeaza si de fiecare data mi se pare ca e o chestiune de zile pina cind controlul anti-tero va gasi ceva suspect in pantofii mei. N-am fost departe nici de data asta.
La imbarcarea la Paris, o domnisoara frantuzoaica imi vine sa zic – imberba - m-a intrebat cu ce ma ocup. So far so good. I-am zis ca sint regizor. Apoi insa m-a intrebat daca pot sa demonstrez chestia asta si atunci am simtit panica instaurindu-se. I-am zis ca am nevoie de actori pentru chestia asta dar n-a gustat gluma. Vorbea serios. Voia sa stie daca am carti de vizita “asupra mea”. Fatalmente, n-aveam si m-am simtit foarte vinovat de chestia asta, chiar daca nu stiu cam ce ar putea o carte de vizita sa certifice despre mine.
In orice caz, situatia devenea un pic dramatica – vazind ca n-o scoatem la capat, a chemat o sefa. Deja o babuta care statea sa se imbarce dupa mine se uita in jur sa vada unde pe unde poate sa fuga, la un caz. Au reluat intrebarea: deci cum ne demonstrezi ca esti cine zici ca esti – m-a chestionat supraveghetoarea, severa ca orice om constient de pericolul globalizarii terorismului. Si de ce nu aveti la dvs. business cards daca aveti pretentia sa zburati la business class?
Devenea nasol rau. Si atunci mi-a venit o idee. Am intrebat-o daca e de acord, in situatia in care-i dau 10 euro, sa mearga sa cumpere pentru mine Le Nouvel Observateur, Paris Match si Le Parisien. A fost de acord. Am rasfoit ziarele cum se zicea odata – infrigurat – pina cind am gasit cronicile la lansarea filmului meu in Franta. I le-am aratat. O clipa le-a studiat si m-am intrebat in se masura conteaza sa am cronici bune. N-am mai aflat. A parut ca, odata ce a realizat ca numele din pasaportul meu si numele din cronici corespund, s-a linisitit.
M-am indreptat umilit spre avion, amintindu-mi ca, orice ar fi, sint nascut roman. Spre surpriza mea, cronicile erau foarte bune dar chiar nu mai conta.
September 15th, 2007 at 4:35 am
Locuiesc in Toronto de cativa ani, iar anul asta m-am hotarat sa vad unul din cele doua filme romanesti prezente la Festivalul International de Film. Am ajuns cam cu o jumatate de ora inainte de inceperea filmului si cand sa intru sa cumpar bilete, ma opreste o fatuca responsabila cu intrarea si-mi spune ca trebuie sa stau la coada iar cand mi-am intors privirea spre multimea care astepta, am avut revelatia cozilor la carne din perioda comunista…. e drept ca asta era mama cozilor, cred ca erau 300 de oameni asteptand sa vada un film ROMANESC. Bineinteles ca filmul era sold out dar nu a contat. Am stat timp de aproape o ora, pe partea cealalta a strazii Yonge, savurand cea ce vedeam, canadieni stand la coada sa vada un film romanesc, pe tine si pe Anamaria coborand din limuzina si mergand pe covorul rosu… m-am simtit mandru ca m-am nascut roman. Multumesc.
January 3rd, 2008 at 1:16 am
Sincer, nu prea mi-a placut filmul. Nu inteleg cum de americanii si alte natii le-a placut filmul. Posibil ca nu au trait in comunism. Cine stie…?
January 3rd, 2008 at 3:55 pm
Nu am vazut filmul, dar cautind pe internet filmmakers am gasit acest film care a fost nominat de atitea tari si ma facut fericita.
Pot spune ca sunt forate mindra de noi Romanii in general, desi Romania nu mia oferit nimic niciodata si viata mea e linistita si fructuoasa in UK, mereu am sperat ca ne vom afirma si ridica intr-un fel sau altul.
Felicitari si La Multi Ani!
Roxana Brivent-Barnes
February 4th, 2008 at 11:10 am
In sfarsit dupa atatia ani de filme tampite cineva a reusit sa aduca filmul romanesc pe piata internationala. Nu numai asta, dar dupa ce l-am urmarit am fost impresionat de calitatea sa si de … scuze dar singurele cuvinte care le gasesc la ora aceasta sunt ” the very good actors”
Felicitari, si sper la un nou film pe viitor cu o dovada de excelenta asemanatoare sau mai ridicata.
Recomand tot unul cu putina istorie, poate romanii isi vor deschide ochii sa vada in ce fel de tiranie traiesc si in ziua de azi.
April 2nd, 2008 at 6:37 pm
FELICITARI PT PREMIU SI , LA MAI MULTE PALM-E PE CARE SA LE DAM UNORA DINTRE VESTICI. DE-ABIA ASTEPT SA-L VAD LA TV. SUCCES MAI DEPARTE