Cristian Mungiu - insemnari IV
Despre Final
Secventa de final a filmului e filmata in doua locuri diferite. Partea de hotel e filmata la Astoria, pina cind Anamaria Marinca se indreapta catre restaurantul hotelului unde are loc o nunta. Iar secventa de restaurant in sine e filmata saptamini mai tirziu la Restaurantul Viilor din Bucuresti. Ne-am frasuit mult pina am luat decizia asta – ne doream initial sa filmam intr-un singur loc ca sa nu distrugem emotia crescinda a actorilor – insa nu s-a putut altfel.
Finalul conteaza intotdeauna foarte mult pentru mine iar filmarea finalului la 432 a fost chinuitoare. Pregatirea secventei a durat foarte mult, filmarea s-a intins tirziu in noapte si, cu fiecare minut care trecea, presiunea echipei asupra mea si a actorilor devenea apasatoare. Sint multe momente in producerea unui film cind te simti foarte singur si foarte apasat – te incapatinezi sa obtii emotie de la actori si un cadru cit mai bun lucrind in mijlocul unor tehnicieni care nu-si doresc decit sa se incheie odata filmarea ca sa plece acasa.
Dezavantajul de a filma in locatie este ca esti nevoit sa-ti faci treaba mereu cu sentimentul ca deranjezi, ca esti in vizita la cineva si ca trebuie sa ceri voie pentru orice.
Fusesem de multe ori in prospectie la Hotel Viilor si se stia ca vom filma o secventa care se petrece inainte de 1989 insa cu toate astea au montat in sala in care urma sa filmam noi un ecran LCD urias cu doua zile inainte e filmarea noastra. De cind am ajuns la filmare, pe la prinz, am cerut sa fie scos si ni s-a comuncicat ca nu se poate – ca a fost foarte complicat sa fie instalat si ca sa filmam asa. Ne-am tirguit vreo zece ore pina cind producatoarea Florentina Onea a reusit sa obtina demontarea lui.
In scenariu se preciza ca un chelner aduce la masa o farfurie cu: muschi de vita, muschi de porc, ficatei, creier pane, maduvioare. Cu toate astea, la filmare, cel care trebuia sa se fi ocupat de asta incerca sa ma convinga sa filmam cu cartofi prajiti – ca nu e foarte mare diferenta. Cu cit esti mai intelegator, cu atit mai inclinati catre minima rezistenta sint cei din jur. Pina la urma a adus tot ce trebuia cu sentimentul ca implineste un moft – stiind ca oricum nu se va vedea in detaliu pe film ce e in farfurie. Nu s-a gindit nici o clipa ce impact aveau aspectul si mirosul a ce adusese el asupra Laurei Vasiliu care juca secventa respectiva cu ochii in farfurie.
Pe la ora unu noaptea figuratia a refuzat sa mai filmeze asa ca ulimele duble filmate sint fara dansatorii de la nunta pe fundal.
Actorul care il interpreta pe chelner avea emotii, desi tot ce avea de zis se refera la meniul de la nunta de alaturi. La una din duble, uitind ca are lavaliera deschisa s-a dus la baie si il auzem cum se incuraja.
Desi era vorba doar de o replica, facusem casting pentru acest rol si n-am nici o indoiala ca am ales cea mai potrivita persoana pentru secventa respectiva. Sint foarte recunoscunocator actorilor care vin sa filmeze chiar si daca au doar un rol cu o replica – in masura in care le explic ca anume ei si nu altcineva sint potriviti, dupa mintea mea, pentru secventa respectiva.
Oleg Mutu, operatorul filmului, a inventat un sistem de actionare a unor perdele negre prinse de stative pe trotuar ca sa nu se reflecte nimic in geam pe toata durata secventei. La sfirsit, trageam de niste sfori si perdelele se ridicau lasind sa se vada reflectia farurilor masinilor care porneau in ambele sensuri la un semn.
Am petrecut vreo sase ore sa colam pe geamul salii de mese inscripia “restaurant”. Am pierdut, iarasi, ore in sir sa instalam un fel de traveling la inaltime, pe cutii si cuburi, ca sa putem avea o retragere lina de aparat. A trebuit sa ridicam masa si scaunele din restaurant cu vreo 40 de centimetri de la podea ca sa se vada bine actorii iar Anamaria Marinca trebuia sa disimuleze diferenta de inaltime dintre ea stind in picioare si ea asezata pe scaun printr-o serie de miscari.
Am facut mai multe probe pina cind am gasit momentul potrivit in care sa inceapa ninsoarea si am stabilit desimea si calitatea fulgilor.
Ca sa iasa dubla bine, trebuia ca: Anamaria Marinca si Laura Vasiliu sa transmita emotia momentului, chelnerul sa interpreze just replica lui, figuratia sa acopere perfect ringul de dans, ninsoarea sa porneasca la timp si sa n-o bata vintul, aparatul sa se opreasaca la un semn precis la care se vedeau jumatate din literele care alcatuiau cuvintul restaurant pe geam si, nu in ultimul rind, masinile pe care le trimiteam sa traverseze pe strada trebuiau sa se succeada intr-o ordine precisa ideala, pentru succesiunea de reflexii ale farurilor lor pe fereastra.
In cele din urma, nu se vede in film ce e in farfuria Laurei, nu se vede nici macar capul chelnerului, nu se vad nici ninsoaea si nici miscarea de aparat caci la montaj am decis sa eliminam toate astea intrucit varianta mai sobra a dublei parea mai puternica. Insa nu-mi pare rau ca am filmat atitea duble complicate – daca n-as fi facut-o, n-as fi stiut ca cea mai simpla varianta e cea mai buna.
Privind inapoi, am inca senzatia ca in general de-a lungul unui an intreg, tot ce am facut s-a potrivit sa fie in folosul filmului care a pastrat din tot ce am inventat noi doar cit era nevoie.
November 11th, 2007 at 10:39 pm
Dar s-au pastrat multe elemente, din care ziceai ca nu voiai sa fie pastrate…
November 22nd, 2007 at 12:40 pm
Este buletinul lasat la receptie de ‘Bebe’ un element la care s-a renuntat?
November 23rd, 2007 at 2:29 am
Filmul..e ca o delicioasa friptura de care te bucuri si la final in loc sa ti se zica “sa-ti fie de bine”, afli ca tocmai ai mincat o bucata de camila.
December 2nd, 2007 at 2:42 pm
Mai mult decat un film despre avort sau comunism (sau despre comunism ca un avort), “4, 3, 2″ mi s-a parut un film despre manipularea fina in relatiile interumane, despre inselarea discreta a prieteniei si deopotriva despre implicarea neconditionata in prietenie … despre micile compromisuri care au facut acel timp greu de suportat pentru multi … despre lipsa consecintelor majore … despre “si m-am indragostiti de tine” cand de fapt nimeni nu s-a indragostit de nimeni… poate doar Otilia de Gabitza intr-un anume fel … si mai degraba noi toti de Otilia … noi toti cei care am crezut ca 4 3 2 este de fapt o numaratoare inversa …
Un film universal … multifatetat … Felicitari maestre Mungiu !!!!! Tot respectul
December 5th, 2007 at 3:51 am
la sfarsitul filmului otilia ii cere chelnerului “mai aduceti deocamdata o sticla de apa minerala pana ne mai gandim” si chelnerul c face?aduce un pahar gol…curiozitatea mea ar fi:asa trebuia sa fie lasand impresia ca ele vor sta mai mult la masa iar chelnerul va reveni si cu sticla ceruta…sau a fost chelneru emotioat si a adus pahar in loc d sticla… in general parerea mea despre film…pe un roman nu-l impresioneaza foarte tare deoarece multi au trait asa cva(sau stiu pe cineva apropiat caruia i sa intamplat asta)…pe un stain il impresioneaza deoarece i se pare de neconceput asa ceva pt secolul 20
December 14th, 2007 at 8:30 pm
Felicitari pentru film si premiile primite. De curand 432 a fost nominalizat la Golden Globes. M-am uitat pe site-ul de la Golden Globes si au pus un link direct catre acest site. Americanii (traiesc printre ei) sunt obisnuiti sa gaseasca usor informatiile pe care le cauta cand se duc pe un website. De aceea va sugerez sa restructurati prima pagina a site-ului dvs pentru ca informatiile in limba engleza sa fie usor de gasit. De asemenea verificati link-urile externe pentru ca multe nu merg. Capodopera… capodopera…, dar nici marketingul nu trebuie neglijat!
January 2nd, 2008 at 4:06 pm
O cronica interesanta despre film poate fi citita pe blogul literar interactiv eBucheTe (www.ebuchete.ro) fiind semnata de scriitorul Grigore Soitu. Sau direct urmand link.ul>
http://www.ebuchete.ro/index.php?cat=22
Felicitari pentru film!
manuX
January 16th, 2008 at 3:07 am
Incercam sa gasesc un mod de a trimite multumirile mele domnului Cristian Mungiu pentru filmul “432″. Nu stiu cum sa gasesc adresa lui de e-mail asa ca am sa scriu aici.
Iti multumesc domnule Cristian Mungiu ca m-ai facut sa ma simt mandru ca sunt roman. Ma simt mandru pentru ca in sfarsit lumea vorbeste despre romani la superlativ (magnificent, exhilarating, masterpiece) ca sa numesc numai cateva din cuvintele folosite. Am vazut filmul aseara, in prima zi de difuzare aici in Dublin. Astazi am urmarit, in mod intamplator, doua emisiuni de critica de arta, una la radio si una la televizor, si in amandoua, respectabili critici de film au vorbit la superlativ de filmul tau. Eu nu sunt critic de film si nu pot sa-mi permit sa fac aprecieri asupra filmului decat din punct de vedere personal. Unul dintre cele mai bune filme care le-am vazut in viata mea deocamdata. M-a marcat adanc chiar de la inceputul filmului si inca ma mai trec fiori cand ma gandesc la el. As putea sa scriu pana maine dimineata sentimentele mele despre film si despre modul in care este primit aici dar nu am timp. Un sigur lucru vreau sa repet si anume ca sunt mandru ca ati reusit sa faceti ceva care sa faca lumea sa vorbeasca cu reverenta si cu cuvinte foarte mari despre romani. Si inca ceva, nu vreau sa uit sau sa omit, actorii au fost foarte mult laudati deasemenea si vreau sa subscriu si eu felicitarile mele pentru Anamaria, Laura, Vlad.
FELICITARI!!!
January 18th, 2008 at 7:50 pm
se vede ca ce e in farfurie e rece si sleit. apa minerala e in sticla de ulei, cu gustul ala scirbos. “si m-am indragostit de tine” nu s-a cintat/difuzat niciodata inainte de 87, din cite stiu eu, care ascultam pe vremea aia toate posturile de radio, ca tv n-aveam. la nunti se putea pune muzica straina, pe benzi sau casete, daca se dadea in prealabil la ascultat la militie si se obtinea aprobare, piesa cu piesa.
apropo de muzica - in caminul de fete din grozavesti erau difuzoare in fiecare camera, deci cred ca si la iasi s-ar fi putut auzi Programul Unu din orice camera care n-avea casetofon (majoritatea n-aveau).
January 21st, 2008 at 12:59 am
Tocmai am vizionat filmul d-voastra d-nule Mungiu la un film house in Londra.Filmul a fost lansat saptamina trecuta in Londra cu foarte bune reviews in toate ziarele de specialitate.Eram absolut nerabdator sa vad filmul si in acelasi timp foarte curios.Am fost student la facultatea de medicina veterinara din Bucuresti si-mi amintesc cum in toamna anului 1988 o fosta colega de liceu, studenta la politechnica mi-a cerut ajutorul pt prietena ei de camera care ramasese gravida.Fetele erau absolut disperate si numai tragicul momentului a indemnat-o pe fosta mea colega sa-mi ceara ajutorul.Curajul si devotiunea ei m-au inmarmurit dar nu am putut face nimic.Eram doar anul 1… si la veterinara.Am tinut totul secret si cumva lucrurile s-au rezolvat.Nu am intrebat niciodata cum si nici nu am aflat vreodata….
Cind am auzit subiectul filmului d-voastra am zimbit…reveneau amintirile.Locuind in Londra de 14 ani de multe ori am crezut ca amintirea aceasta am imaginat-o cumva, ca lumea nu putea sa fi fost atit de nebuna…filmul d-voastra mi-a dovedit foarte clar ca totusi nu am imaginat nimic…
Am vizionat aproape toate filmele care au cistigat festivalul de la Cannes in ultimii ani si de multe ori am parasit sala dezamagit. Banuiam ca filmul d-voastra are o valoare informativa pt lumea occidentala si credeam putin ca s-a dat din nou un premiu pe motive de incurajare…De data aceasta am ramas absolut uimit!!! Filmul d-voastra este perfectiune!!!
Subiectul a fost foarte mult discutat si bineinteles dramatic dar modul in care ati prezentat povestea,camera, lumina,sunetul si bineintels jocul actorilor au fost desavirsite…am ramas cu un sentiment de mindrie, cineva din Romania a impins arta cinematografica un pas innainte.Bravo D-nule Mugiu, de o mie de ori Bravo!!!
Daca vreodata cititi acest mesaj va rog din suflet trimiteti-mi un mail.As vrea sa va intreb ceva despre final.as aprecia foarte mult.adresa mea mihaip@ntlworld.com.Anamaria Marinca,pe care am vizionat-o absolut stralucitoare in Sex traffic, s-a dovedit din nou a fi desavirsita.
January 22nd, 2008 at 3:46 pm
Just perfect!
February 4th, 2008 at 4:50 pm
am o curiozitate. la cina in familie, vorbind despre vopseaua de oua, mama spune ca a facut vopseaua albastra din verde cu galben. este o greseala intentionata? (verdele se face din albastru si galben!) mersi mult
March 30th, 2008 at 10:11 pm
Am si eu alta curiozitate…din film nu am inteles exact care este atitudinea regizorului vizavi de drama care are loc. Nu am inteles pana la urma, daca se identifica corect adevarata drama care se petrece. Si anume omorarea unui om lipsit de aparare… NU cumva se muta discret atentia spre situatia socio-politica a vremii, sugerandu-se ca tragedia consta in mizeria in care tinerele sunt nevoite sa avorteze ?
Ce fac, acuz o crima justificandu-ma printr-o crima de mii de ori mai mare ??
As fi extrem de curios sa aflu care este de fapt atitudinea d-lui Mungiu, in legatura cu subiectul.
Chestiunea este atat de capitala incat nu poti sa faci un film in care nu adopti nici o pozitie… Nu exista impartialitate. Nu exista neimplicare. Iti asumi un punct de vedere si mori cu el. Pana ma mai clarific….raman RETINUT, RETINUT, RETINUT…