sapou: filmul din mintea mea e mai mare decit filmul de pe ecran. In spatele fiecarui cadru sint atitea amanunte de care imi place sa imi amintesc

cristian mungiu

(more…)

Anul trecut prin mai eram cam deprimat. Urmaream festivalul de la Cannes pe net. Dupa care m-am tiriit pina la Sinaia asa zis sa lucrez. Sa-mi vina ideea cea buna. Aiurea. Am baut tot Guiness-ul dintr-un hotelas de pe Calea Codrului, am profitat de lipsa de acasa sa vad citeva meciuri din campionatul mondial de fotbal insa in afara de citeva texte foarte personale despre cit de bou si mediocru sint, n-am reusit sa scriu nimic mai de doamne ajuta. In cele din urma m-am intors la Bucuresti sa-mi vad copilul – ma simteam foarte vinovat sa cer liniste de artist in conditiile in care frecam duda fara nici un folos pe la munte. […]

(more…)

Preambul: adesea sint intrebat in ultima vreme daca viata mea s-a schimbat. Si zic ca nu. Dar de fapt am impresia ca s-a schimbat intrucitva. Fie si pentru faptul ca scriu rindurile astea intr-un avion.

(more…)

432@mobrafilms.ro

- Referitor la subiectul filmului, mi-aţi spus la telefon că este povestea a două fete, într-o sâmbătă dimineaţă, în 1987. Cine sunt cele două fete, ce li se întâmplă în acea dimineaţă şi de ce tocmai anul 1987?

Este povestea a doua fete, Otilia si Gabita, care sint studente intr-un oras universitar si care impart aceeiasi camera de camin. Este o poveste despre decizii, raspunderi si alegeri in viata, despre solidaritate si prietenie, in contextul epocii de atunci.

(more…)

Cum s-au născut poveştile din proiectul “Amintiri din Epoca de Aur” şi câte sunt?

Circulind cu primul meu lung metraj, Occident, prin festivaluri, am ajuns deseori sa port discutii la o bere dupa proiectii cu romanii din comunitatile locale. Sint printre cele mai placute momente legate de promovarea unui film caci oamenii sint foarte sinceri si, chiar si pentru o seara, ajungi sa te simti foarte apropiat de ei. Se zic multe povesti la bere si am constat cu timpul ca exista o nostalgie a celor plecati, in general oameni intre 30 si 40 de ani, fata de amintirile din tineretea lor, petrecuta in ultimii ani de comunism. Sint oameni care frecventeaza liste discutie pe net despre brandurile care ne-au marcat copilaria ca Frucola, Bem, Bem, Brifcor, Cutezatorii, Arici Pogonici si asa mai departe. Oamenii astia isi doresc sa-si vada povestile tineretii lor pe ecran si cumva filmele acestei serii sint pentru ei.

(more…)

Sigur ca visez la un premiu la Cannes!
Iulia Blaga
Luni, 14 Mai 2007

» Pe 17 mai, “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” are proiectia oficiala, in cadrul Competitiei Oficiale a Festivalului de la Cannes.

» Cristian Mungiu a mai fost la Cannes cu primul sau film, “Occident”, cu care a fost foarte aproape de castigarea premiului de debut, Caméra d’Or.

» Al doilea sau film se bate pentru Palme d’Or cu filmele lui Emir Kusturica, Wong Kar-wai, Quentin Tarantino si Alexandr Sokurov.

» Ce va aduce nou filmul tau la Cannes?

– Pentru Cannes nu stiu daca aduce ceva nou, dar aduce ceva nou in evolutia mea ca cineast. Am vrut sa fie un film foarte diferit de “Occident” si cred ca am reusit, fara sa pierd o amprenta personala de care n-as putea sa scap nici daca as vrea. Abia dupa festival o sa pot spune daca a adus ceva nou si pentru Cannes. (more…)

1. Te rog sa-mi spui, in primul rind, ce-i cu proiectul “Amintiri din epoca de aur” (penru ca am vazut ca filmul tau, “4 luni…”, face parte din el)?

La un moment dat am avut ideea sa leg intr-un scenariu mai multe povesti semi-adevarate pe care le stiam de pe vremea dinainte. A iesit ceva destul de comic.

Am dat scenariul la tot felul de oameni sa-l citeasca, inclusiv la niste actori foarte tineri. Reactia lor a fost: mama, ce super – faza era sa traiesti atunci. Ori, sa traiesti ultimii ani din comunism era oricum numai super-faza nu.

(more…)